Laurențiu Barbu
Soarele ne-a demonstrat mereu lucrurile bune pe care le face pentru noi și binele nostru, începând de la efecte sănătoase asupra corpului nostru la mii de întrebuințări ale razelor lui în domenii de la agricultură la sport. Cu toate astea, un rol important îl are în domeniul energiei electrice, panourile fotovoltaice fiind o sursă importantă de energie electrică regenerabilă.
Panourile solare se găsesc sub forma celor fotovoltaice, care transformă lumina solară în energie electrică, și a celor termice, care transformă lumina solară în căldură, de această dată. Ambele tipuri de surse care funcțioează pe baza luminii provenite de la soare sunt foarte răspândite în zilele noastre, prin toate țările și orașele. Câși știm totuși și cum au apărut sau cine le-a descoperit?
Profesorul britanic William Grylls Adams este cel care a analizat proprietățile conductoare ale seleniului. El a descoperit ca in material, atunci când este expus la lumina, curentul electric incepe sa se scurga prin seleniu. El a denumit astfel acest fenomen cu termenii de energie electrica fotovoltaica.
Prima celulă solară în stare solidă a fost creată în 1883 de Charles Fritts. Acesta a avut drept model efectul fotovoltaic, care a fost demonstrat pentru prima dată de fizicianul francez Alexander Edmond Becquerel. Când a realizat pentru prima dată acest experiment, fizicianul avea doar 19 ani. Evenimentele acestea au avut loc cu aproape 50 de ani înaintea lui Fritts, francezul construind astfel prima celulă fotovoltaică din lume. Totuși, meritul lui Fritts care a creat prima celulă solară în stare solidă se datorează faptului că a utilizat materiale precum seleniu și aur.
“Într-o buna zi generarea de curent electric fotovoltaic va putea concura cu centralele electrice pe bază de cărbune”
Charles Fritts
Ulterior, în 1921, Albert Einstein primește Premiul Nobel pentru Fizică, explicând efectul fotosolar și cum funcționează această sursă de energie electrică provenită din medii regenrabile, cum este soarele.
Prima celulă fotovoltaică a fost totuși realizată în anul 1954, în Laboratoarele Bell de către specialiștii Daryl Chapin, Calvin Souther Fuller şi Gerald Pearson. Aceștia au înlocuit seleniul lui Becquerel cu silicon și au ajuns la o eficienţă de 6% față de modelul vechi unde se ajungea cu greu la 0,5%.
În anul 1960, Les Hoffman îmbunătăţeşte eficienţa celulelor solare, ajungând la o eficiență de 14% . În prezent, eficiența acestora a ajuns undeva la aproape 50%, aspect care accentuează felul în care această industrie a evoluat și s-a dezvoltat treptat.
Panourile solare sunt cea mai bună alternativă de obținere a energiei din surse regenerabile.